Psiholog Andreea Tarko

Inițial, formarea mea a fost în psihoterapie experiențială, ceea ce este, în sine, un proces de dezvoltare personală care pune accentul pe ce se întâmplă în prezent, pe modalități de conștientizare a propriilor trăiri și pe modalitățile de răspuns la acestea.

În prezent, mă îndrept către psihoterapie psihanalitică, un proces drag sufletului meu, mai profund, care ne invită să ne uităm la noi înșine în profunzime, la cotloanele ascunse ale personalității noastre. Este o cale prin care reconstruim unele părți din noi pentru a trăi mai autentic și mai în acord cu dorințele și nevoile noastre.

Persoanele care ajung la mine în terapie vin din varii motive, care se manifestă, la rândul lor, printr-o mare diversitate de simptome. Simptome care se pot manifesta în orice comportament sau gând care ne perturbă viața de zi cu zi.

Unul dintre scopurile terapiei este diminuarea suferinței, oferindu-i alinare și susținere pacientului.

Psihoterapia oferă nu doar alinare pentru suferință, ci și un sentiment de libertate interioară și vitalitate. Îmi aduc aminte de ceea ce a spus Alice Miller: „Opusul depresiei nu este fericirea, ci vitalitatea!” și rezonez foarte mult cu această idee.

Libertatea interioară și vitalitatea sunt resurse foarte importante pe care eu însămi le-am accesat în propriul meu proces de analiză, așa cum am fost și martoră pacienților mei care, debarasându-se de anumite aspecte sau părți care le aduceau suferință, și-au restructurat personalitatea mai în acord cu un Sine autentic.

Este esențial să înțelegem că psihoterapia nu este doar un proces de cunoaștere intelectuală, ci o cale de regăsire a propriei identități. Mulți dintre noi ajung să își pună întrebări esențiale despre cine sunt, ce simt și ce își doresc cu adevărat. Este un proces care nu presupune doar descoperirea a ceea ce ne doare, ci și redescoperirea a ceea ce suntem cu adevărat, într-un mod autentic și liber.